Coboară Duh preasfânt de sus, și lasă pacea sfântă,
Să simtă cel zdrobit cum vii, cu mângâierea blândă,
Tu rândurile să le strângi, în dragostea-ți divină,
Cu tine calea ne va fi, mereu numai senină.

Coboară cum ai coborât, tu mai demult... odată,
Și umple inimile azi, cu-a ta divinitate,
Și lasă vindecare-acum, căci sunt așa rănite,
Ridică și ființe-ndat, ce sunt pe drum zdrobite.

Coboară Duh preasfânt din cer, și în lăsarea serii,
În noapte să avem fiori, ce sunt a primăverii,
S-avem lumină-n toiul ei, ca fără rătăcire,
Să-naintăm chiar și în nopți, mereu spre nemurire.

Coboară cu lumina ta, să luminezi cărarea,
Ce trece peste munți și văi, nu ocolește marea,
Noi singuri nu vom fi vreo dat, de vei veni îndată,
O... Duh preasfânt, tu ne vei fi, și mamă dar și tată

Coboară Duh preasfânt din cer, și adu alinare,
Din tine vrem să curgă azi, acele vii izvoare,
S-avem putere pe pământ, cu umbrele străine,
Ca să luptăm dar și cu stări, ce sunt așa păgâne.

Coboară cu iubirea ta, din locurile sfinte,
La ruga noastră te rugăm, să ei tu azi aminte,
Și să rămâi în noi mereu, tu Duhule preasfânt,
În tot și-n toate cât vom fi, aici jos pe pământ.