Eu nu mă tem de groza nopții,
Căci azi ea zi mi-a devenit,
Sub bolta plină... înstelată,
Îmi este pasu-n ea grăbit.

Pe razele care coboară,
Din luna ce-i pe ceruri sus,
Eu calc căci ele-mi luminează,
Doar urma Domnului Isus.

Eu nu mă tem de groaza nopții,
De răcnetul ei surzitor,
Sub cer senin chiar de-i în noapte,
Vre-o dată nu m-opresc din zbor.

De șoaptele ei nu mi-e teamă,
De umbrele ce-aduce ea,
Cu mine-n noapte este Domnul,
Căci noaptea este-n mâna Sa.

Eu nu mă tem de noaptea care,
Adesea vine-n drumul meu,
În ea mereu văd răsăritul,
Ce-i dăruit de Dumnezeu.

Chiar de e lungă nu am teamă,
Eu știu că-ndată va sfârși,
Și-atunci o veșnică vecie,
În față mea mereu va fi.

Eu nu mă tem de groaza nopții,
În ea cu mine-i Dumnezeu,
Când rece-i... El mă încălzește,
Îmi vine-n ajutor mereu.

Eu știu că ea sfârșește-ndată,
Căci este noaptea cu sfârșit,
În el ea mie-mi va aduce,
Un vis ce-l vreau azi împlinit.