Albastrul cer se reazemă pe plopi
Şi-un suflu viu tălăzuieşte lanul;
Sângele macilor ţâşneşte-n stropi
Şi ciocârlia-şi fulgeră elanul.
Spicul e greu, aproape dureros,
Căci bobul în belşug a dat din glie,
Mişcându-se în soare, unduios,
Lanul de aur la cules îmbie.
De bobul greu, ţinut la subsuori,
Cămaşa spicului stă să plesnească;
Veniţi din patru zări, secerători,
Stăpânu-i gata să vă răsplătească.
Unii-au udat ce alţii-au semănat
Dar Domnul vieţii a făcut să crească,
Voi sunteţi aşteptaţi la secerat,
Să duceţi rod în Patria cerească.
Intraţi cu râvnă, lanul e mănos,
Cereţi putere, cereţi Apă vie,
Aduceţi-vă snopii la Cristos
Şi veţi fi răsplătiţi în veşnicie.
Seninul blând se reazemă pe plopi
Şi în văzduh e tril de ciocârlie,
Cântaţi şi voi, culegători de snopi,
Căci şi în cer e cânt de bucurie.
Amin
aceasta poezie este foarte frumoasa
god bless you
Parca ar fi scrisa de regretatul poiet Ioan Alexandru.Seninul bland expresie sora cu cea de lumina lina a lui I.Alexandru.Da cei doi poieti se vor intalni la Marele seceris.