Nu vă împietriți pe cale, voi nu deznădăjduiți,
În aceste vremuri grele, mai cu râvnă să slujiți,
Vă așteaptă o răsplată, sus în cer... nu pe pământ,
Vă așteaptă o cunună, dăruită de Cel sfânt.

Nu lăsați să vă-mpietrească, suferința ce e grea,
Nici necazul ce încearcă, pasul a vă-mpiedica,
Nu lăsați să vă întoarcă, prigonirea azi pe drum,
Prigonit urca și Domnul, nu urca ușor nicicum.

Nu lăsați să vă îmbrace, lumea azi cu haina ei,
Căci veți deveni ca lumea, și fățărnici dar și răi,
Îmbrăcați doar cu sclipire, lui mamona-i veți sluji,
Haina Domnului e albă, și purtată zi de zi.

Să rămâneți la izvoare, ce din ceruri curg mereu,
Întăriți-vă în harul, ce-l mai lasă Dumnezeu,
Stați de veghe-ntotdeauna, și voi nu vă clătinați,
Sus pe stâncă în picioare, în furtuni mereu să stați.

Nu lăsați să vă hrănească, cu otravă azi o lume,
Sunteți cei ce-ați fost de Domnul, mântuiți... chemați pe nume,
Nu vă aplecați privirea, astăzi voi înspre pământ,
Ajutorul este-n ceruri, e în mâna Celui sfânt.

Vegheatori să fiți în vremuri, ce sunt astăzi... de sfârșit,
Căci îndată vine Domnul, se-mplinește ce-i vestit,
Va veni pe nor din slavă, înspre cer a vă-nălța,
Să strigați azi... maranata, vine Domnul să ne ia.

Și cu laude întruna, astăzi voi să-naintați,
Chiar și-n vremurile grele, Domnului să îi cântați,
Să se-audă pân-la ceruri, cum voi înălțați mereu,
Imnurile biruinței, veșnicului Dumnezeu.

Pân-la tron de îndurare, glasurile să-nălțați,
Să fiți plini și de credința, că sunteți voi ascultați,
Plini și de nădejde vie, azi vă spune Dumnezeu,
Ca să fiți în orice vreme, oricât vă vă fi de greu.