De ți-e greu pe drum... prin vale, de ți-e pasu-ncetinit,
De ți-e inima-ntristată, sufletul de-i obosit,
Doar ridic-a ta privire, o lumină vei vedea,
Ce nicicând nu este stinsă, ea vegheaz-asupra ta.

De ți-e tulburată pacea, de-i vre-un val azi ridicat,
De ți-e mare-amărăciunea, de te simți doar apăsat,
Lângă tine este Domnul, mâna-ntinde... El ar vrea,
Să-ți aducă numai pace, este doar în mâna Sa.

De ți-e mare-ngrijorarea, pentru vremuri ce-or veni,
Teama de îți dă târcoale, și în noapte și în zi,
Stai tăcut la poala crucii, să primești puteri mereu,
Ca să treci de timpul care, se arată lung și greu.

De ți-e calea încâlcită, de ți-e drumul încurcat,
Domnul astăzi ție-ți spune să ridici privirea-ndat,
Îți va netezi cărarea, dacă vei privi în sus,
Ca să poți păși pe urma, ce-i lăsată de Isus.

De ți-e viața mai greoaie, lupte-n ea de întâlnești,
De sunt astăzi mult prea grele, de în ele obosești,
Nu te teme căci din ceruri, pentru tine Dumnezeu,
Luptă când nu ai putere, vede când îți este greu.

Te-a răscumpărat odată, și de-atunci nu te-a lăsat,
Pentru tine-a stat de veghe, zi și noapte... ne-ncetat,
Doar în car de biruință-n viață tu ai fost mereu,
Căci tu nu ești azi oricine, ești un fiu de Dumnezeu.

Și de-ți este greu pe cale, tu pe ea nu te opri,
Lasă gândul să îți zboare, dacă tu vei obosi,
Poposește-l lângă Domnul, noi puteri El îți va da,
Și odihnă ca pe cale, să poți doar înainta.

Chiar de multe se arăta, piedici... valuri azi pe drum,
Nu uita... pe el odată, Domnul nu urca oricum,
Plini de răni și de ocară, biciuit mereu urca,
Urcă azi și tu chiar dacă, calea este una grea.