Dă norii la o parte, întinde-ți astăzi mâna, atinge-ndat pământul, să te cunoasc-acum,
Pe cei ce sunt pe-alaturi, doar Tu cu-a Ta putere, poți să îi pui pe-al vieții, și-al mântuirii drum.

Dă la o parte munții, coboară cu fiorul, ce poate să învie, și morții rătăciți,
Tu Cel ce-ntreg pământul, și cerurile-nalte, le stăpânești Stăpâne, trezește adormiți.

Dă la o parte vântul, ce bate cu putere, cu raze sclipitoare, coboară Dumnezeu,
Ca să te vadă orbul, să simtă ajutorul, acel ce-adesea spune, că lui îi este greu.

Dă la o parte ploaia, și lasă să străbată, pe fețele ce-s plânse, din Tine un alin,
Tu șterge astăzi rana, ce-aduce doar durere, aduce și adâncul ce-i plin de un suspin.

Dar Doamne și furtuna, Tu dă-o la o parte, și lasă doar seninul, deasupra pe pământ,
Și fă se se audă cum sub întins de ceruri, spre Tine se înalță, de biruinț-un cânt.

Și mijlocul de mare, fă-l azi să se despartă, să fie-o trecătoare, pentru acei ai Tăi,
Să poată sa se-ascundă de cei ce prigonire, le-aduc în vremi din urmă, ce sunt atât de răi.

Dă la o parte umbra, ce vrea s-aducă teamă, și mângâie azi inimi, ce pentru tine bat,
Și strigatele care te strigă-ntotdeauna, ascultă-le din ceruri, căci cerul îl străbat.

Tu dă tot la o parte, să poat-a Ta mireasă, să-și țină haina albă, pentru-a te-ntâmpina,
Și nu lăsa să piardă, pe drumul întristării, dorința de-a ajunge, cu Tine-n slava Ta.