În taina iubirii ce nu este seacă, mereu ne vorbește și azi Dumnezeu,
Ne cheamă pe nume, ne cheamă acasă, ne smulge din gura ce urlă mereu.

În mila cerească mai dă El și viață, să nu să se piardă niciunul pe drum,
Și azi mai coboară lumina divină, iertare aduce din cer și acum.

În taina iubirii aduce și harul, ce nimeni vre-o dată nu-l poate opri,
Mai dă vindecare în taină acelor, ce știu că doar cerul îi poate iubi.

Pe raze coboară ridică și rouă, ce fețe-ntristate aici umezesc,
Și mângâie inimi ce au o durere, și printre durere îi spun... te iubesc.

În taina iubirii îmbracă ființe, cu dragostea vie ce-i numai de sus,
Să vadă pământul cum ea strălucește, în ea să se vadă mereu doar Isus.

El stelele, luna le dă la o parte, s-aducă fiorii cerești ce-s divini,
Ca toți ce-și doresc ei un cer să cunoască, să poată de El azi a fi mereu plini.

În taina iubirii dă eliberare, ca slobozi să fie acei ce-s legați,
Să simtă că ei niciodată nu-s fiii, în viață pe cale de Domnul uitați.

El mută și munții și soarele-apune, tot El îl răsare pe ceruri mereu,
Căci taina iubirii nu este vre-o dată, un om ci El este un viu Dumnezeu.