De ieri, de azi, de nicăieri
Spre Tine mă-atragi prin rozoare
Şi să Te-ating nu-ndrăznesc să nu pieri
Rămâne-va gândul printre izvoare...

Spre mâine mă zbat printre veri
La Tine s-ajung fără porţi închisoare
Şi peste cărări scutura-se-vor meri
La capăt de drum sunt deschise zăvoare...

Şi totuşi aştept descărcate poveri
Să-mi scoată din suflet ţărâne uşoare
Spre-o limpede zare Tu vama o ceri
Arvună iubirilor tremurătoare...

De ieri către mine Te-aştept între seri
S-apari în crepuscul spre soare-răsare
Să-mi stingi aşteptarea-n toridele veri
Se sparge clepsidra oglindă-n izvoare...

***