Dinspre depărtate, tulburătoare ape
Un zvon se târăşte spre mine rănit
Să-mi spună că vremea e mult mai aproape
Decât eu vreodată-am cătat sau gândit...

Să-mi spună că lumea-i bolnavă pe moarte
Că nu-i ca Sodoma mai bună nimic
Că umbra-i e boală-ndesată de şoapte
În timp ce la poartă doi soli au venit...

Iar Lot chinuit de-ndoieli şi de soarte
Alegeri din urmă-l ajung la zenit
Dar toate-s de-acum amintiri prea deşarte
Când lumea se curmă-n cumplit răsărit...

Şi pierde pe rând bogăţii şi consoarte
Şi gineri se pierd necrezând în nimic
Şi-n sare se-ntorc de blestem îngropate
Privirea 'napoi stâlp de sare-l despic...

Şi-n Luz e speranţă-ngropată în noapte
Şi fiicele-n grotă-l seduc ameţit
Şi-i fură sămânţa pătată de vraişte
Moab şi Amon se vor naşte-nmiit...

***********************************

La marginea Mării Sărate de moarte
Stă Lot şi se-ntreabă de şale-ndoit
De-i viaţa trofeu sau e pradă sau parte
Din viaţa eternă pierdută-n privit...

***