La poarta Ninivei dinspre răsărit
Din ceruri să cadă pucioasă şi foc
Sta Iona profetul şi-aşteaptă zorit
O nouă Sodomă s-apară pe loc...

Dat timpul se scurge de el neoprit
Şi-i zarvă-n cetate şi-i plâns şi soroc
Sfinţit nu se-ntâmplă cum e profeţit
Şi caldă mânie-l cuprinde ad-hoc...

- Ştiam că eşti Doamne milos şi-nmiit
Să ierţi mai degrabă şi nu pot să-ntorc
Ce Tu-ai hotărât va rămâne zidit
Să mor vreau mai bine decât sărăntoc...

Şi Domnul trimite omidă la schit
Să-nţepe frumos curcubete de soc
Şi vânturi uscate pe Iona-l înghit
Şi cade-n leşin părăsit de noroc...

- Tu nu ştii ce-i mila de mii înmiit
Ce căile-şi schimbă şi viaţa o-ntorc
Decât curcubete ce-acum a mijit
Şi-n clipa ce vine dispare pe loc...

Mânia-i de milă învinsă... , jertfit
Isus e pe cruce al vieţii zălog
- "Îi iartă, Părinte," zicând: "S-a sfârşit!"
Că nu ştiu ce fac cu eternul Prolog...

***