Plecat-am în lume pribegi şi cărunţi
Spre alte ţări mai lipsite de moarte
Speranţe-atârnate de ramuri pe munţi
Coboară-n pământul eternelor moaşte...

Plecat-am grăbiţi de nevoi şi dorinţi
Căutând Canaan pământesc prea departe
Şi-n locul prea strâmt al iubirii fierbinţi
Rămas-au regretele stinselor şoapte...

Şi Duhul S-a stins şi lumina din sfinţi
Şi zelul şi harul sunt împuţinate
La ceasul de seară-al istoriei cuminţi
Ne pierdem în lumea prea largă de date...

Şi-am vrea să ne-ntoarcem la Tine căiţi
Cât încă crepuscul mai licăre-n sate
Credinţa străbună s-o strângem smeriţi
În inimi prin sânge de tină curate...

Primeşte-ne, Tată, tâlhari printre sfinţi
Spre Tine prin porţi să intrăm în cetate
Şi iartă-ne fuga spre ţări cu arginţi
Când cerul deschis sufletul ni-l răzbate...

***