Ţi se pare că zile doar încă mai sunt
Din a lumilor moarte şi goală pustie
Că vremea s-a scurs din clepsidra de lut
Şi dusă-i speranţa din holdă şi vie...

La marginea drumului fără-nceput
Şi fără sfârşit gând buimac să învie
Rămâi azi pe gânduri ascunse-n trecut
Spre Masa Tăcerii fiinţa-ţi să-adie...

Rămâne-va-n urmă pe-al Porţii Sărut
Regretul uitării de sine zglobie
Ce nu s-a lăsat răstignită şi-a vrut
Cu tine-n ţărânile lumii să vie...

Coloană de fum Infinită scorbut
De gol nepătruns ţi-e fiinţa-n robie
Privirea pierdută prin parcul tăcut
Rămâne Brâncuşi la Paris pe vecie...

***