Iar plouă peste ţară şi-i noroi
Şi-s tulburi iar fântânile din noi
Şi noapte iar va fi și amândoi
Plecat-am spre Emaus călători...

Şi-i drumul azi mai greu şi cu fiori
Iar inima-i mai rece si nici flori
Nu se mai văd şi nici miori
Nu mai coboară dealul bunăori...

Şi cum tot mergem veacuri înfăşori
Şi pe-înserat te-apropii şi măsori
Lungimi şi adâncimi din alte zări
Străpunse de-Învierile din zori...

Şi trişti iar te privim cu ochi uldori
Şi nici nu te vedem de eşti ori zbori
Deşi, Străine, parcă ne-nfiori
Când tainice Scripturi le desfăşori...

Şi fără veste drumu-n sărbători
Străbate valea printre uliciori
Şi palide lumini se-aprind comori
Când intunericul îl despresori...

Şi-ai vrea să treci pe lânga uşiori
Şi-am vrea să stai, să intri uneori...
Rămâi, e seară-n lume şi noroi
O pâine împărţi-vom tu şi noi...

Şi s-a-nvoit Străinul, călători
La masă obosiți şi-încrezători
Când pâinea frântu-s-a de doua ori
L-au cunoscut şi i-au cuprins fiori...

Şi nevăzutu-s-a de ochii lor
Şi inimile-s ruguri pe Tabor
Şi-i drumul scurt la-ntors şi e uşor
Străinu-n inimi merge-Însoţitor...

*****************************

De doua mii de ani tot călător
Străin și singur veşnic bătător
La uşi închise fără de zăvor
Aşteaptă să rămână frângător...

Iar noi grăbiţi şi trişti şi cu zăvor
Cu sufletul prea mult prevăzător
Prin ploaia şi noroiul mişcător
Urcăm spre Tine, Doamne, pe Tabor...

***