E dimineaţă iar lângă izvor
Şi-i vânt şi nori mă înfăşor
Din văile străine cu fior
Când urcă şi mă-ncearcă temător...

Şi-n suflet îmi pătrunde tainic dor
Să urc spre albe trepte pe Tabor
Şi să mă minunez de slava lor
Când Moise şi Ilie le cobor...

Dar din văpaia curcubeelor
Ce mă absorb spre slăvi fără de nor
Rămâne-va cenuşa zmeelor
Ce sfoara ruptă-n bezne le cobor...

***************************

Şi-s dar cuvintele străine-n zbor
Căci nu stia ce spune rugător
Când norul fără umbră şi zăvor
Le-a strălucit in inimi pe Tabor...

Şi din înaltul prea strălucitor
Răsună glas de veşnic Făcător
'Acesta-i Fiul Meu cel iubitor
De El să ascultati, '... şi-apoi să mor...

***