De-o zi sau de două sau nouă aştept
Şi nu ştiu de-i rău ori de-o fi înţelept
O vară senină cum n-a fost de drept
Câmpie-înroşită cu macii pe piept...

Şi vremuri se duc şi pieri-vor încet
Şi suflet se stinge cu dorul discret
Şi duse sunt toate-n tăcutul făget
Ce-n umbră ascunde suspin desuet...

***********************************.

La margini de drum părăsit de poet
Se-întinde o zare închisă-n regret
Că n-am fost mai bun, mai ales, mai ascet
Şi noaptea se lasă din ceruri încet...

Iar lanul de spicele galbene fiert
Se stinge şi el şi coboară-n inert
Când corbi se învârt în văzduhul incert
Să smulgă din piept suflet alb şi deşert...

***********************************.

Şi-i linişte moartă-n curând şi mă-îndrept
Spre albă lumină cu macii pe piept
Că sunt, că nu sunt, că voi fi înţelept
De-o zi sau de două sau nouă te-aştept...

***