De azi sau de mâine se-aude prin vânt
Cântare măiastră al lebedei cânt
Şi eu căuta-voi iubirea-n pamânt
Când tu stai de veghe şi plângi lângă sfânt...

Sunt astăzi mai trist şi mai fără avânt
Iar fruntea mi-e udă-n sudori de mormânt
Şi-i cerul mai jos şi prin nori mă frământ
Făptură de humă-n preasfânt legământ...

Şi-n urmă lăsa-voi nici urmă, nici cânt
Când lebăda zboru-şi reia tremurând
Spre-o ţară-n fiori ce-o atrage arzând
Adâncul strapunge spre stele urcând...

***