E dimineaţă peste zări târzie
Şi ploile-au udat din nou pământul
Şi gândul înspre ziua ce-o să vie
Mi-a frământat din nou uscat veşmântul...

Că peste veacuri ce-au trecut pe glie
Şi peste alte ce-or să vie, vântul
Va-mprăştia sămânţa timpurie
Şi va descoperi-n etern Cuvântul...

Trec neamurile şi-alte vin trezie
Rămâne în picioare tot pământul
Şi-n dimineaţa ce-a venit târzie
În timp s-a aşezat deznodământul...

Că totul e deşert, vremelnicie
Sub soare omul nu-şi găseşte gândul
Eternitatea-l macină pustie
În care se deşeartă seara vântul...

Şi-n tainicul sfârşit ce va să vie
Străpunsă firea e de Legământul
Cel nou ce va-înnoi spre reverie
Transfigurat întru etern Cuvântul...

***