De-ar fi să trec prin valea morţii
Prin valuri multe şi cuptor
Eu n-am să uit că-mi eşti alături
Şi-mi vei sări în ajutor
Căci Tu eşti Doamne Stânca mea
Şi Cetăţuia mea Tu eşti
Prin tot ce văd, ce mă-nconjoară
Îmi spui mereu că mă iubeşti...
De-ar fi ca cei din jurul meu
Să mă ignore zi de zi
Să mă rănească prin cuvinte
Iar eu să nu îi pot opri
Tu Doamne vei lăsa alin
Şi sfânt balsam de vindecare
Iar dragostea va înflori
Pe rana ce acuma doare...

Da... n-aş putea să uit Iubirea
Ce a murit în locul meu
Căci îmi veghează calea vieţii
Acel ce este Dumnezeu
Şi niciodată n-aş putea
Să tac... să nu Îl mai slăvesc
Căci El e sensul vieţii mele
Şi nu-ncetez să Îl iubesc!

Vulcan-04-2022
Mary