Păzește-ți privirea pe cale creștine,
Spre cer să îți fie-ațintită mereu,
Să nu lași orbirea în față să vină,
Privește-nainte chiar dacă ți-e greu.

Privește spre raza ce poate îndată,
Ea norii veniți să-i străpungă de sus,
Căci este ea plină de-o mare putere,
Puterea ce poate s-o dea doar Isus.

Păzește-ți tu astăzi și pasul pe cale,
Să nu se abată din drum la sfârșit,
Să calci doar pe urma lăsată și-n vale,
Chiar dacă în vale vei fi obosit.

Să nu fie cel rătăcit printre vremuri,
Chiar dacă sunt grele ce azi au venit,
Pășește pe mijloc de cale întruna,
Să nu te abați de pe-un drum pregătit.

Păzește-ți bătaia de inimă astăzi,
Să bată mereu pentru cer și în gând,
Păzește-i dorința de-a fi doar cu Domnul,
Cât bate aici înspre cer... pe pământ.

Și focul ce arde de dor și iubire,
Păzește-l... să fie aprins azi mereu,
Ca inima-n el să se zbată-n iubirea,
Ce poate s-o aibă doar El... Dumnezeu.

Păzește-ți sfințirea mereu azi pe cale,
La cruce să stai să-l aștepți pe Isus,
Privirea să-ți fie spre El îndreptată,
Doar El Mângâieri poate-a-ți da... e Isus.

Curat să rămâi pe al vieții cărare
Păzește-ți ființa de orice-i murdar,
Să pui între tine și lumea murdară,
Să stai mai departe de ea... un hotar.