Se-ntorc azi acasă slujbașii... profeții,
Se-ntorc cei ce-aici ei mereu au slujit,
Își cheamă azi Domnul, eroii ce-ntruna,
Iubind dealul crucii ei n-au obosit.

Se-nalță spre locul ce-i veșnic cu soare,
Iubitele noastre surori, dar și frați,
Ștefan... sora Dena, dar azi și Vetuța,
Vre-o dată de noi nu vor fi ei uitați.

Ne pleacă proorocii dar și văzătorii,
Și cei ce cântau doar prin Duhul cel sfânt,
Rămân amintiri doar frumoase în inimi,
Dar și întristări azi în urmă rămân.

Rămâne durere dar și bucurie,
Onoarea c-aici i-am avut printre noi,
Văzând cum se luptă, cum ei nici-o clipă,
Slujind... nu au dat pe-acest drum înapoi.

Plecarea lor lasă în inimi doar goluri,
Dar știm... sus în cer, noi îi vom întâlni,
Aici rămân lacrimi, un gol mult prea mare,
Dar sus bucurie mereu doar va fi.

Chiar dacă cei dragi azi suspină-n durere,
Aproape e ziua când vor re-ntâlni,
Aceste-ndrăgite azi fețe ce pleacă,
Acasă... la Domnul ce veșnici vor fi.