De-i mare furtuna, de-i marea înaltă, de-i vântul prea tare, de el nu mă tem,
Căci sunt fiu de Rege, ce este în ceruri, îndată coboară, când strig... când îl chem.

De-i mare durerea, adânc de-i suspinul, aștept un fior, ce-mi aduce fiori,
Să simt vindecare, să am și nădejde, că este cu mine și-n noapte... și-n zori.

De-i mare-ntristarea, de vrea să mă-mbrace, mereu bucuros, eu pe cale pășesc,
Căci inima-mi este, de Domnul doar plină, eu simt zi de zi cât de mult îl iubesc.

De-i mare urgia, de vin și războaie, sunt cel ce-n picioare rămân eu mereu,
Căci am o tărie, mai am și un sprijin, nicicând nu mă lasă, El e Dumnezeu.

Oricât ar fi astăzi, el greul de mare, cu Domnul de mână, el este ușor,
Alungă și teama, în față ce vine, și face doar lin, eu spre ceruri să zbor.