Ce frumos va fi în clipa,
Când pe Domnu-l vom vedea,
Caldă va fi-mbrățișarea,
Când ne va îmbrățișa,
Ce frumos va fi când cerul,
Va fi veșnic el... senin,
Minunat va fi când omul
Nu va fi un pelerin.

Ce frumos va fi cu îngeri,
Împreună când vom fi,
Lăudând... cântând întruna,
Celui care va veni,
Pe acele aurite,
Străzi în cer ne vom plimba,
Va fi doar o fericire,
De când noi îl vom vedea.

Va fi numai bucurie,
Lacrimi doar de fericiri,
Îmbrăcați în haine albe,
Și fiori vii de iubiri,
Ce frumos va fi când toate,
Ce sunt azi... se vor sfârși,
Căci în cer, durere... lacrimi,
Suferințe... nu vor fi.

Ce frumos va fi la ape,
Ce nicicând nu vor seca,
Printre flori neofilite,
Vom păși... și vom cânta,
Sub mireasma-mbietoare,
A parfumului de sus,
Vom sta la un braț de Mire,
Veșnic viu și sfânt... Isus.

Vor fi doar raze de soare,
Nori doar albi și-ascultători,
Va fi totul o cântare,
Sub un sunet de viori,
Va fi numai răsăritul,
Soarelui strălucitor,
Ce frumos va fi cu Domnul,
La sfârșitu-acestui zbor.

Nu va fi vre-o apăsare,
Nici suspinele adânci,
Nu va fi vre-o trecătoare,
Care trece printre stânci,
Va fi doar frumos... căci cerul,
Este-un loc cel mai frumos,
Pregătit doar din iubire,
Pentru noi e de Hristos.

Va fi numai primăvară,
Cu-ale ei culori ce-s vii,
Vor fi flori doar înflorite,
Pe întinsele câmpii,
Ce frumos va fi în ceruri,
Și vre-o dat nu va avea,
Un sfârșit... căci veșnic este,
Tot ce-i sus în Țara Sa.