Privește din ceruri pământul Isuse,
Cum guri larg deschise te laudă azi,
Chiar dacă e vremea din urmă venită,
Chiar dacă sunt urme de lacrimi pe-obraz.

Îți cânt-aleluia, îți cânt-osanale,
Cu mâini ridicate spre cer stă mereu,
Căci el a-nțeles că doar Tu poți Stăpâne,
Să-i fii sus în cer și aici Dumnezeu.

Privește cum inimi rănite se-nchină,
La cruce cu teama pe urmele lor,
Așteaptă-n iubire azi aripi din Tine,
Să zboare la-l vieții din ceruri izvor.

Tu da-le credință, mereu doar să creadă,
Că numai la Tine mereu vor găsi,
Iubirea deplină, ce-i vindecătoare,
Prin ea pot doar slobod mereu azi a fi.

Privește spre miezul de noapte din care,
Se-aud astăzi strigate care străbat,
Văzduhul ce-i plin el mereu doar de ură,
Ce este Isuse așa tulburat.

Atinge azi buzele ce în tăcere,
Și ele te cheamă doresc Tu să vii,
Să laude-ntruna în ceruri cu îngeri,
Acasă... în locul cel din veșnicii.

Privește spre pașii ce calcă pe urma,
De Tine lăsată-n urcușul ce-i greu,
Doar Tu poți să faci drumul neted spre culme,
La malul durerii preasfânt Dumnezeu.

Căci ești neschimbat, cum ai fost ești și-acuma,
Mereu cu privirea-ți pe noi ne păzești,
Privește spre cei ce doresc veșnicia,
Condu-i numai tu înspre slăvi vii cerești.