Nu mă tem de valul mării,
Oricât el de-nalt ar fi,
Lângă mine este Domnul,
El nu mă va părăsi,
Din adâncul cel de mare,
Mă va scoate El mereu,
Peste toate stăpânește,
Peste mare... valul greu.

Nu mă tem de-a lui furie,
Chiar de-i valul ridicat,
Chiar de-i rece ca și ploaia,
Chiar de este-nfricoșat,
Teama o alungă Domnul,
Căci eu Lui îi spun mereu,
Când ea vine să-mi aducă,
Doar fiori și-un timp mai greu.

Nu mi-e teamă când el urlă,
Din adâncul furios,
Nici nu poate să ma-nece,
Căci de mână-s cu Hristos,
Oricât ar răcni de tare,
Nu mi-e teamă căci îndat,
Domnul cerul îl deschide,
Și va fi un val mustrat.

Nu mă tem de valul vieții,
Ce tot vine-n calea mea,
E oprit de-acea putere,
Care poate despica,
Marea să ajung în locul,
Unde valuri n-or mai fi,
Unde pacea... bucurie,
Veșnic ele vor domni.