Bunătatea Ta străbate, norii ce stau adunați,
Razele din cer coboară, peste cei ce-s întristați,
Ea oprește chiar și ploaia, ce aduce tulburări,
Bunătatea Ta Isuse, plină-i doar de primăveri.

Ne trezește și din somnul, care este-amăgitor,
Și nu lasă că să sece, nici al dragostei izvor,
Este plină și de milă, căci mai lasă harul Tău,
Să coboare-n cercetare, când e timpul mult prea greu.

Bunătatea Ta-nconjoară, inimi ce mereu se zbat,
În dureri, în suferință, în adâncul suspinat,
Ea ridică ochii care, obosiți cad la pământ,
Și le dă puteri... speranță, că El vine în curând.

E mereu doar ca o floare, Doamne bunătatea Ta,
Înflorită-ntotdeauna-n miez de zi... . în noaptea grea,
Nu-i nicicând ea ofilită, e-un miros îmbietor,
Ce le dă putere celor, ce slăbănogiți cobor.

Este-n arșiță ca roua, răcoroasă pentru noi,
O vedem întotdeauna, când vin vremuri de nevoi,
Este ea atât de mare, este ea de necuprins,
Este cea care nu lasă, focul dragostei azi stins.

Bunătatea Ta ne este, locul pentru-a odihni,
Ne hrănește și ne poartă, azi povara zi de zi,
Doamne margini ea nu are, este fără de sfârșit,
Căci Isuse... ce-i din Tine, este totul infinit.

Are ea doar o culoare, sclipitoare e mereu,
Ce-nconjoară cu lumină, astăzi ea poporul Tău,
Ca să vadă drumul care, va sfârși El la sfârșit,
Unde soarele vre-o dată, el nu are asfințit.

Cât ea este de frumoasă, Doamne bunătatea Ta,
Cei aleși să-nainteze fără ea nu ar putea,
Ea pământului azi vreme, dar și har în dar ia dat,
Să-ți dea inima întreagă, căci Tu l-ai răscumpărat.

Este o mare minune, printre noi a o avea,
Este-o mare bucurie, să ne bucurăm în ea,
De-a Ta bunătate care, ne-o arăți azi zi de zi,
Neschimbat în ea ești Doamne, azi ești cum mereu vei fi.