Chiar dacă sunt o floare scuturată,
Există, chiar există-o integrală.
Cândva mă va întoarce cu migală
În gingașul boboc de altădată.

Dar încă nu e vremea, bunăoară
Înaintez pe-a doua derivată:
Rod pârguit, ori pâinea de pe vatră,
În teascuri, elixir, la rânduială.

Știu că Dumnezeu atotputernic vrea
Chiar crucea integrală să îmi fie,
Primara să rămână Dragostea,
În ea să îmi petrec o veșnicie...
La un pas e vremea, m-apropii de ea,
Port crucea ca Har, sfântă Bucurie.