Singur nu am fost vre-o dată, lângă mine Dumnezeu,
A rămas în orice clipă, suntem doi, Isus și eu,
Ca să gust singurătatea, niciodată n-a lăsat,
M-a iubit și mă iubește, Domnul cu adevărat.

Prin al vieții zbucium pasul era el pășit în doi,
Ma ținut de mână Domnul, când treceam prin lupta-n toi,
Ca să nu mă-ntoarcă valul, ridicat în față mea,
Dar nici vremea ce venise, cu o vreme mult mai grea.

N-a lăsat să port povara, El a dus-o-n locul meu,
M-a făcut întotdeauna, să mă simt un fiu al Său,
Îmi arată-ntruna zorii, e cu mine și-n apus,
Nu sunt eu vre-o dată singur, e cu mine și Isus.

Și de noapte El mă trece, printre stele-l văd mereu,
Să nu fiu în ea eu singur, nici să spun că este greu,
Mă-nconjoară cu iubire, ca să simt că sunt iubit,
Gura mea ca să nu spună, că eu sunt un părăsit.

Singur eu nu sunt vre-o dată, nici-o clipă pe pământ,
Am prezența minunat-a Domnului prin Duhul sfânt,
Sunt un fiu de mare Rege, de un mare Împărat,
Să fiu în singurătate, nici-o dată n-a lăsat.