Mă atinge-n zorii zilei, un fior venit de sus,
Gura mie îmi deschide, ca să spun ce am de spus,
Inima el îmi cuprinde, ca să îl iubesc mereu,
Și să spun ce minunată-i, dragostea de Dumnezeu.

E iubirea ce mă face eu din zori ca să zâmbesc,
Pentru El în piept îmi bate, inima... căci îl iubesc,
Este ea fără de margini, plâng de fericirea ei,
Trecere mereu îm face, chiar și-în fața celor răi.

E iubirea ce-mi aduce, azi răbdare zi de zi,
Și speranța că iubirea, eu îndat o voi zări,
Ea privirea îmi ridică, înspre cerul înstelat,
E iubirea ce nu lasă, eu să obosesc vre-o dat.

Îl iubesc căci El mi-aduce, doar fiori în viața mea,
Îl iubesc căci îmi arată, ce înseamnă... dragostea,
Eu îl văd în orice floare, eu îl văd și-n răsărit,
E iubirea căutată, ce în lume n-am găsit.

Îl iubesc căci mi-a dat viață, îl iubesc pe Dumnezeu,
A făcut să am azi parte, chiar de harul Său și eu,
A făcut ca în durere, să simt mângâierea Sa,
M-a făcut să văd că-n viață, sunt iubit... ce-i dragostea.

Îl iubesc căci El pe mine, din mocirlă m-a salvat,
Îl iubesc căci alinare, când eu suspinam mi-a dat,
Îl iubesc căci o valoare, astăzi am în fața Sa,
Îl iubesc căci mă iubește, vreau să fiu mereu așa.

M-a-nviat a Sa iubire, viață ea mi-a dăruit,
Zi de zi... clipă de clipă, eu de sus mă simt iubit,
Știu că e mereu cu mine, simt în inimă mereu,
Acea dragoste ce-o poartă, pentru mine Dumnezeu.