Să stau de vorb-aș vrea eu azi cu Domnul,
Doar Lui să-i spun tot eu ce îmi doresc,
Dar aș mai vrea sa-i spun că eu în viață,
Doar mult... mereu pe El vreau să-l iubesc.

Să-i spun de-a mea durere care mie,
O ran-adâncă-n suflet mi-a lăsat,
Să plâng la pieptul cald... plin de iubire,
Pe brațul Lui să zbor vreau legănat.

Să stau de vorb-aș vrea acum cu Domnul,
Să-L întâlnesc căci ard de dor mereu,
S-ating-a mea ființă cu fiorul,
Să pot să mă înalț spre apogeu

Să simt cum alinarea se coboară,
În inimă secată de dureri,
Să simt vreau azi de dus eliberare,
Să am în suflet numai primăveri.

Să stau cu El aș vrea azi față-n față,
În ochi eu să-l privesc mult mi-aș dori,
Departe de pustiul lumii moarte,
La pieptul cald să pot eu odihni.

Să urc spre locul plin ce-i doar de viață,
La brațul Lui de mare Împărat,
Căci știu... acolo sus va fi-n vecie,
Un loc în care-n veci e minunat.

Să stau aș vrea de vorbă cu-al meu Tată,
Departe de pământul dureros,
Departe de-ntristarea ce mă seacă,
Departe de tot azi ce-i furios.

Să simt vreu doar blândețea cea divină,
S-aud vreau șoapta ei când mi-este greu,
Mai vreau să stau sub aripa întinsă,
Pân-la sfârșit... în timp ușor sau greu.