Nu cădea în deznădejde, lupta când este mai grea,
Căci de sus revarsă Domnul doar puteri asupra ta,
Vei putea până la capăt, în picioare să rămâi,
Dacă-l vei iubi pe Domnul, cu o dragostea dintâi.
Înainte să îți fie-a ta privire azi mereu,
Să vezi dincolo de stele și de timpul ce e greu,
Să vezi minunata Țară, unde ești tu așteptat,
Însă ca s-o vezi fii astăzi, un creștin neclătinat.
Nu cădea în necredință, ceru-ntreg când e tăcut,
Vremea este hotărâtă de Acel ce-i început,
De Acel ce va aduce, și sfârșitul El îndat,
Însă tu rămâi statornic, răbdător și-ncredințat.
Fii un visător pe cale, să ajungi unde dorești,
Pe un braț atotputernic, cel al slavilor cerești,
Cel ce a făcut pământul, dar și cerul l-a făcut,
El e Alfa și Omega, e sfârșit și început.
Nu cădea în nepăsare, treaz îți cere ca să fii,
Doar la poala crucii Sale-n orice vreme să rămâi,
Să te recunoască Domnul, când din cer va reveni,
Va veni nu ca să moară, va veni pentru-a răpi.
Însă tu fii slugă bună, din iubire să-i slujești,
Doar pe urma ce-a lăsat-o pe pământ tu să pășești,
Să rămâi în ascultare, nu te-abate drag creștin,
Nu robi astăzi pământul, fii pe el un pelerin.