Nici nu mai știu de câte ori
M-ai scos Doamne din noroi
M-ai ridicat și m-ai curățat
Și m-ai făcut aur curat

Nici nu mai știu de câte ori
Fugit-am eu de printre oi
Și rătăcit cum eu eram
La umbra ta mă adăposteam

Nici nu mai știu de câte ori
S-au adunat norii cei grei
Amenințau să mă doboare
Dar tu m- ai dat mereu salvare

Nici nu mai știu de câte ori
Zăceam descurajat in zori
Dar când spre tine am strigat
Iubirea ta m-a ridicat

Nici nu mai știu de câte ori
Eu mi-am dorit să te cobori
Ființa să îmi cercetezi
Și mai apoi ca să lucrezi

Nici nu mai știu de câte ori
Fricos fiind adeseori
Mâinile sus le-am ridicat
Și toată frica m-a lăsat

Nici nu mai știu de câte ori
Fost-au frații mei mijlocitori
Pentru a mă putea ridica
Ca să nu părăsesc cărarea

Nici nu mai știu de câte ori
Privit-am noi uluitori
De câte ori tu ai lucrat
Și slava ta ne-ai arătat

Nici nu mai știu de câte ori
Milăai arătat față de noi
Și cum din bunătatea ta
Ne-ai dat la toți mântuirea

Nici nu mai știu de câte ori
Am stăruit noi rugători
Să nu ne lași din mână ta
Costa-va tot ce va costa

Nici nu mai știu de câte ori
Noi ne-am uitat către nori
Am cântat și te-am lăudat
Și înaintea ta ne-am închinat

Nici nu mai știu de cate ori
Apele au curs șuvoi
Dar pe noi nu ne-au atins
Furtuna nu ne-a cuprins

Nici nu mai știu de câte ori
Lacrimile au curs șiroi
Când ne-am întors cu pocăință
Și ai primit a noastră căință

Nici nu mai știu de câte ori
Am șchiopătat și noi și voi
Dar de fiecare dată
Domnul ne-a iertat de îndată