Cununa

Cheamă cu ochii-nspre ceruri
în rugi și cântări de Duhul îmbălsămate,
un suflet pe prag de pământ,
pe Domnul să vină, să-i fie
și mai aproape.
Șoapte cu miros-trandafiri se-aud
din ruga rostită.
O pasăre, zborul și-a oprit și-ascultă
clipind repejor și uimită:
-Trimite-mi!
Să vină albine și fluturi,
să-mi facă lacrimilor, inimii, cunună
de dor, de dragostea Ta,
pe veci să fim împreună.
Mierea să-mi curgă în lacrimi,
dulcele recunoștinței,
pentru binele ce ni l-ai făcut,
pe dealul Golgotei...
locul de unde începe drumul pocăinței.
Norii să-mi fie suflarea,
albită de rugi și cântări,
stelele: voalul miresei pețite
de Mirele ce mă va purta la braț,
dincolo... de-nstelări.
Îngeri să poarte cununa,
ce mi-o vei pune pe cap
când harul glasului divin îmi va șopti:
-Vino!
Primeste-ți răsplata ascultării
când Mă chemai pe-al pământului prag!


Alexandrina Tulics, 15 iulie 2022-Delafield