Nădejdea mea... iubire vie, de Tine nu m-aș despărți,
Mi-e inima doar fericită, și-n miez de noapte și în zi,
Tu ești comoara vieții mele, pe cale ce eu pot găsi,
Ești rouă zilei ce-i fierbinte, care mă poate răcori.

Speranța viselor în care, eu peste mări azi zbor mereu,
Mă treci cu dragoste de greul ce-l faci să nu mai fie greu,
Ești Doamne-a lor Tu împlinire, puterea este doar a Ta,
În vise Tu îmi ești nădejdea, ce trece de-orice vreme grea.

Ești minunata dimineață, în care pot să mă trezesc,
Ești fericirea-n clipa-n care, eu pot să-ți spun cât te iubesc,
Ești raza cea strălucitoare, pe care pot eu a urca,
Ești totul Doamne pentru mine, și nimeni n-ar putea schimba.

Tu mi-ai dat viață-n clipa morții, salvare-n timpul nemilos,
Sub ploi mărunte să văd drumul, ce-i către ceruri... doar frumos,
Mi-ai dat o Țară moștenire, ce margine nu ar avea,
Nimic nu-mi mai doresc Isuse, căci toate pot a le avea.

Ești floarea cea mai minunată, mirositoare ce-i mereu,
Te văd și-n firul cel de iarbă, căci Doamne chiar și el e-al Tău,
Te văd în răsărit de soare, Tu văd și în a lui apus,
Te văd când eu privesc pământul, te văd când eu privesc în sus.