De-ai strigă popor mai tare, eu de sus te-aș auzi,
Dar cuprins de oboseală, ești... și-ncerci a poposi,
De-ai privi numai spre Mine, aș vedea privirea ta,
Dar tu azi privești pământul, cu-a lui lume ce e rea.

De ai sta mai mult de veghe, ai vedea că numai Eu,
Sunt Acel ce duc povara, căci iubesc sufletul tău,
Tu popor ascultă bine, căci Eu vreau azi să-ți vorbesc,
Prin strigarea Mea... pe tine, vreau acum sa te trezesc.

Ia aminte azi cuvântul, pentru tine ce-i strigat,
Gata fii căci sunt aproape, Eu la ușă-ndată bat,
Lasă-te de vrăjmășie, lasă-te de orice-i rău,
Și ascultă-mă pe Mine, căci popor... sunt Dumnezeu.

Nu privi-napoi o clipă, calcă doar pe urma Mea,
Scutură-te de țărâna care nu te va lăsa,
Ca să intri-n slavă sfântă, căci popor de legământ,
Sus în cer e locul celor, ce mă au pe Mine-n gând.

Tu ascultă azi strigarea, ultima ea poate fi,
Și privește doar spre ceruri, nicio clipă nu clipi,
Căci Eu vin poate la noapte, gata fii de înălțat,
Să nu te trezești in locul, veșnic ce-i întunecat.

Nu lă sa de oboseală tu să te așezi pe drum,
Tu ridică-te și urcă, nu de mâine... de acum,
Mâna îmi întind spre tine, te aștept astăzi mereu,
Nu rămâne-n nepăsare, îți vorbește... Dumnezeu.

Azi îți mai vorbesc odată, căci iubit de Mine ești,
Vreau s-ajungi în locul care, vreau ca tu să-l moștenești,
Pregateste-te îndată, vin acasă sa te iau,
Veșnicia împreună, vreau în dar ție să-ți dau.