Tu încălzești pământul cu razele de soare,
Cobori cu mântuire și-n vremea de acum,
Și harul sfânt mai curge, Isuse din izvoare,
Și azi ești ca odată, milos mereu și bun.

Cobori fiori din slavă, pământul să trezească,
S-aducă bucurie, acelor întristați,
Aduci iubire celor, ce nu știu să iubească,
Ești Mamă... ești și Tată, orfanilor uitați

Tu înverzești pădurea, Tu albăstrești și zarea,
Tu dai culoare mării, ca cei care nu știu,
Că doar la Tine este, în toate azi puterea,
Să te cunoască Doamne, când timpul e pustiu.

Tu-aduci o dimineață, și seara e din Tine,
Și-n noapte-a ta prezență, văzută e mereu,
Când luna luminează, cu raze cristaline,
S-alunge umbre... șoapte, aduse de cel rău.

Aduci doar primăvară, în inimi ce te-așteaptă,
În ochii ce spre ceruri, ei azi privesc mereu,
Aduci și ajutorul, celor pe calea dreaptă,
Ce au ales în viață, să meargă... chiar de-i greu.

Aduci o licărire, acelor ce-n tăcere,
Așteaptă revenirea, crezând ce ai promis,
Chiar de-s în suferință, sau poate în durere,
Ei au și o dorință, s-ajungă-n Paradis.

Aduci azi și credință, cobori în lupte grele,
Mereu cu izbăvire, să vadă un pământ,
Cum doar un strop de sânge, el poate ca să spele,
Păcatul omenirii, căci este sânge sfânt.

Ești peste tot Tu Doamne, în vești ce-s de războaie,
În molimi neștiute, în timpul ce e greu,
Sunt toate ale Tale, vremi triste sau vioaie,
Sfârșite-n biruință, Căci Tu... ești Dumnezeu.