Tu ești Doamne mângâiere,
Adăpost când obosesc,
Vindecare în durere,
Urma pe care păsesc,
Tu ești hrană-mbelșugată,
Eu flămând nicicând nu sunt,
Îmi ești Mamă-mi ești și Tată,
Și în cer și pe pământ.
//Tu asculți și rugăciunea, ce o-nalț în gând mereu,
Tu ești soarele pe ceruri, ce-ncălzești sufletul meu,
Și-n mirosul cel de floare, chiar și după norii gri,
Te văd Doamne-ntotdeauna, oriunde eu azi aș fi. //
Tu ești Doamne-a mea lumină,
Ce o o cer neîncetat,
Sufletu-mi când îmi suspină,
De Tine sunt luminat,
Ești izvor de apă vie,
Ce nicicând nu va seca,
Izvorât și în pustie,
Să nu poat-a ma usca.
//Tu asculți și rugăciunea, ce o-nalț în gând mereu,
Tu ești soarele pe ceruri, ce-ncălzești sufletul meu,
Și-n mirosul cel de floare, chiar și după norii gri,
Te văd Doamne-ntotdeauna, oriunde eu azi aș fi. //
Tu-mi ești Doamne alinare,
Când eu sunt îndurerat,
Singura mea desfătare,
Într-un timp ce-i tulburat,
La Tine găsesc iubire,
Și iertare am găsit,
De atunci doar fericire,
Eu în viaț-am întâlnit.
//Tu asculți și rugăciunea, ce o-nalț în gând mereu,
Tu ești soarele pe ceruri, ce-ncălzești sufletul meu,
Și-n mirosul cel de floare, chiar și după norii gri,
Te văd Doamne-ntotdeauna, oriunde eu azi aș fi. //