Lasă dragostea s-atingă, inima îndurerată,
Orice rană o va șterge, de-i o dragoste curată,
Tu îmbrățișează cerul, spune-i doar lui Dumnezeu,
Cât de mare ți-e durerea, cât de-amar e drumul tău

Lasă dragostea divină, să te-mbrace-n haina sa,
Și fiorii calzi să-ți fie, așternut în vreme grea,
Nu tăcea în suferință, spune-i azi lui Dumnezeu,
Cât de mare ți-e durerea, cât de-amar e drumul tău

Nu privi-napoi o clipă, căci trecutul îți va da,
Hrană doar otrăvitoare, care te va scufunda,
Spune-i Lui astăzi necazul, spune-i doar lui Dumnezeu,
Cât de mare ți-e durerea, cât de-amar e drumul tău

Nu îți apleca privirea, oricât lupt-ar fi de grea,
Oricât azi ar fi de tare, vântul care va bătea,
Lasă gândul să îl spele, astăzi numai Dumnezeu,
Căci El vede tulburarea, ce e azi în gândul tău.

Chiar de e chinuitoare, vremea ce-i în viața ta,
Inima de-i în durere, Tu azi nu descuraja,
Vindecare-ți poate-aduce, numai Unul... Dumnezeu,
Chiamă-L când e vale-adâncă, când pândit ești de cel rău.

El va coborâ îndată, căci dorește-a alina,
Tot ce azi te întristează, rănile a-ți vindeca,
Doar să-i spui ce te-ntristeaza, vrea să știe Dumnezeu,
Strigă-L azi ca să-ți trimit, Domnul ajutorul Său.