De ce te plângi azi dragul meu,
De ce suspini că este greu?
Nu ți-am spus oare în ascuns,
Că harul Meu ți-este de-ajuns?
Dar oare astăzi ai uitat,
Că te-am purtat pe brațul Meu neîncetat?

De ce te-ngrijorezi mereu,
Oare ai uitat că eu sunt Dumnezeu?
Nu ți-am spus oare în Cuvânt,
Că sunt cu tine și te-ascult?
Nu ți-am promis că-n harul Meu,
N-o să duci lipsă când ți e greu...

De ce te plângi de crucea ta,
De ce vrei să mai tai din ea?
Nu știi tu, oare ai uitat
Crucea pe care am purtat?
A fost mai mare și mai grea,
Păcatele întregii lumii ținea.

De ce cârtești in încercare,
Nu ți-am promis că îți dau scăpare?
Nu ți-am promis că te veghez,
Cu Brațul Meu te protejez?
Orice-ar veni, împotriva ta,
Nu te va lua din Mâna mea!

De ce azi te mai îndoiești,
De ce nu vrei doar să te oprești?
Privește cerul și-ai să vezi,
Cu dragoste Eu îți șoptesc,
Te port mereu in gândul Meu,
Ești fiul Meu, eu Tatăl Tău!

Nu mai privi în jurul tău,
Nu mai cârti că-ți este greu,
Privește doar la Fața Mea,
Iubirea Mea te va scăpa!
Curând, curând eu vin la tine,
Și o să te iau la piept, să fii cu Mine!