Când pui paharu-n margine de masă …

Când pui paharu-n margine de masă,
El sigur va cădea pe vreo podea!
Se sparge? Nu se ştie! Cui îi pasă
De cioburile care vor urma?

Când pui pe muchia mesei furculiţa
Şi-o laşi la legănat într-un balans,
De unde ştii că toată "ziuliţa"
Nu va rămâne dânsa în suspans?

Când laşi însă pe margine Destinul
(Cel dăruit de Bunul Dumnezeu,)
N-ai de-unde şti că-n lipsa lui, Creştinul
Nu va cădea-n abis, oftând din greu,

Iar dacă vreun pahar se mai lipeşte,
Şi furculiţa se mai spală-un pic,
Cu-al tău Destin nu te mai joci, fireşte,
Din "ciobul" lui nerămânând nimic!