Pentru fiecare răsărit de soare,
Floare, rouă, strop de apă,
Pentru fiecare răsuflare,
Vedere, înţelepciune şi mişcare
Îţi datorez atâta mulţumire Tată...

Mulţi sunt acei ce nu văd răsăritul,
Nu pot atinge roua dimineaţa
N-aud un murmur de izvor nici ciripitul,
Nu pot stiga, nici să îngane cântul...
Şi totuşi ascultă a Ta povaţă!

Ştiu că aştepţi recunoştinţă de la mine,
Şi de la cei ce le-au primit pe toate,
A cărui minte de ştiinţă-i plină,
Dar cred ca meritul le aparţine.
Ooo, cata, cata nedreptate...