Pe cruce ai fost pus odată, bătut în cuie când erai,
Dar din iubirea fără margini, atunci Isuse Tu tăceai.

Fără dreptate-n condamnare, ai fost împins de oameni răi,
Dar Tu tăceai... plin de iubire, gândindu-te doar la ai Tăi.

Erai bătut... de multe bice, cu pietre Tu lovit erai,
Dar pentru noi întotdeauna, în suferință... doar tăceai.

Batjocorit... hulit de oameni, pe Golgota mereu urcai,
Încoronat cu spini Isuse, în gând pe noi Tu ne purtai.

Împins la moarte cu durere, în chin pe cruce te stingeai,
Dar și atunci tot din iubire, la Tatăl sfânt tu mijloceai.

Cu sânge sfânt spălai păcatul, în locul nostru îl plăteai,
Și Doamne-n chinurile morții, erai Acel... care tăceai.

Străpuns cu sulița în coastă, Tu ai tăcut... mereu răbdai,
Privind la cer Tu doar iertare, pentru păgâni Isus cereai.

Ai suferit acele clipe, în care nouă ne-aduceai,
O viață veșnică cu Tine, atunci când prigonit tăceai.