Până când Isuse Doamne, zăbovești în dreptul meu,
Căci în față-mi stă și astăzi, lupta cea din timpul greu.

Se aruncă multe pietre, care mă batjocoresc,
Până când mi-e așteptarea, căci eu astăzi obosesc.

Până când doar guri deschise, cu săgeți vor arunca,
Nu-nspre mine... ele-aruncă, doar înspre lucrarea Ta.

Cu deșartele cuvinte, tot încearc-a otrăvi,
A mea inimă dar Doamne, ele nu vor reuși.

Până când amărăciune, eu pe cale tot voi bea,
Dar Isuse... suferința, până când va fi a mea.

Dar privirile spre mine, astăzi ce s-au îndreptat,
Cât ele îmi vor aduce, lacrimi ce nu au secat.

Până când hulit pe cale, eu spre Tine voi urca,
Răutatea lor Isuse, oare cât mă va scuipa.

Oare câtă prigonire, Doamne eu voi mai trăi,
Poate-o clipă, poate două, spune-mi de va fi o zi.

Până când a mea privire, înspre zări ea va privi,
Până când a mea dorință, vie după Tin-va fi.

Spune-mi până când Isuse, Doamne eu voi aștepta,
Ca să treacă vremea-n care, lupta este-atât de grea.

Tu oprește-te o clipă, lângă mine Domn preasfânt,
Înconjoar-a mea ființă, fii al meu scut pe pământ.

Ca să nu mă mai rănească, cei ce vor a mă răni,
Stai în jurul meu Isuse, să nu poat-a mă opri.