Ce bine-i să te-ncrezi în Domnul,
Chiar din al zilei răsărit,
Încrezător tu vei ajunge,
Biruitor în asfințit.

Ve-i trece munții ce se-nalță,
De te încrezi în El mereu,
Vei trece și de valuri multe,
Vei trece și de drumul greu.

Ce bine e să ai nădejde,
Prin ea mereu vezi un sfârșit,
Prin ea îl vezi atât de-aproape,
Și început de infinit.

Vezi ziua cea de sărbătoare,
În care îl vei întâlni,
Pe Cel care ți-a dat nădejde,
Să poți păși tu zi de zi.

Ce bine e să ai iubire,
Mereu doar fericit poți fi,
Poți da iertare celor care,
Ei tot încearc-a te răni.

Din dragoste slujești mai bine,
Din dragoste poți doar urca,
Ea este-o armă ce-i divină,
Și poți doar birui cu ea.

Ce bine e să ai credință,
E cea care te duce-n zbor,
În vremurile secetoase,
Să bei putere din izvor.

Ea te va duce după zare,
Să poți o clipă odihni,
La pieptul Domnului când lupta,
Pe tine te va obosi.

Rămâi încrezător în Domnul,
Să poți pe cale-nainta,
Te va-ntări căci e tărie,
Și noi puteri El îți va da.

Tu doar să crezi că e putere,
Să crezi că viață este El,
Că este Dumnezeu al slavei,
Că-i Împărat... Emanuel.