Când ești căzut în grea durere,
Când sufletul îți e zdrobit,
Când simți că nu mai ai putere,
Să strigi spre cer necontenit.

Când simți că vine întristarea,
În inimă a se-așeza,
Să lupți ca Domnul... pân-la capăt,
Să intre tu nu o lăsa.

Când vezi că vântul iarăși bate,
Să îți aducă clătinări,
Stai neclintit și doar așteaptă,
Privind mereu de după zări.

Și nu lăsa să îți aplece,
A ta privire-nspre pământ,
Încrede-te doar în puterea,
Ce-o poți primi prin Duhul sfânt.

Când ești pândit de deznădejde,
Atunci nu deznădăjdui,
Rămâi pe stâncă în picioare,
Și-n noapte dar și-n zori de zi.

Și nu lăsa să te abată,
De la cărarea către cer,
Nu o lăsa ca să te pună,
În rândul celor care pier.

Când ești căzut în necredință,
Mai urc-o treaptă... vei vedea,
Un braț puternic ce coboară,
Credință ție să îți dea.

Și nu cădea de oboseală,
Tărie-ți este azi Isus,
El este Cel ce te ajută,
Să urci cu tot ce ai de dus.