Ce minunat mereu ești Doamne,
Din slavă când Tu te cobori,
Când razele strălucitoare,
Dau la o parte-ntinșii nori.

Ce minunat ești printre valuri,
Când ești de ele ascultat,
Dar și atunci când se oprește,
Bătaia vântului mustrat.

Ce minunat ești Tu în clipa,
Când inima îmi copleșești,
Cu dragostea nemuritoare,
Atunci când simt cât mă iubești.

Atunci când valea e adâncă,
Dar văd ieșirea ei îndat,
Când noaptea este-atât de scurtă,
Ești Doamne-atunci doar minunat.

Ce minunat ești Tu Părinte,
Când pașii mei pe brațul Tău,
Pășesc pe urma ce-ai lăsat-o,
Când mă păzești de cel ce-i rău.

Ce minunat ești Tu când ziua,
E plină de prezența Ta,
Când noapte este doar senină,
Când ești mereu prezent în ea.

Ce minunat mereu ești Doamne,
Și vei rămâne minunat,
Căci toate sunt doar ale Tale,
Doar Tu Isuse le-ai creat.

Și marile, pământul... zarea,
Și cerul este doar al Tău,
Ce minunat ești Domn al păcii,
Ce minunat ești Dumnezeu.