Când nu mai poți vâsli în larg de mare,
Când totul parcă-n loc azi s-a oprit,
Ridic-a ta privire către Domnul,
Și crede că nu ești tu părăsit.

Când nu mai poți răzbate nici furtuna,
Din norii tulburați ce s-a pornit,
Prin ea doar prin credință-nainteaza,
Și crede că nu ești tu părăsit.

Când numai suferință ai pe cale,
Atunci când de durere ești zdrobit,
Să crezi în vindecările divine,
Să crezi ca tu nu ești nici părăsit.

Să crezi că cineva e lângă tine,
În timpul greu ce astăzi a venit,
De el vei trece-n car de biruință,
Doar crede că nu ești tu părăsit.

Când nu mai poți urca pe drumul crucii,
Pe el când te așezi tu obosit,
De sus să ceri mereu numai putere,
Și crede că nu ești tu părăsit.

Când visele parca n-au împlinire,
Apusul când e parcă făr'sfârșit,
Mereu să crezi că și-n apus de soare,
Tu ești creștinul ce nu-i părăsit.

Când ești lovit doar de păreri deșarte,
De guri ce-s rele când ești tu lovit,
Mai rabdă și doar crede că și Domnul,
A fost... dar nu ești singur... părăsit.

Cu tine e mereu Acel ce astăzi,
Îți spune... . tu copilul Meu iubit,
De Mine niciodată tu în viață,
N-ai fost și nu vei fi... cel părăsit.