Trimite-mi harul Tău de sus, să fiu plin de putere,
Căci este doar în mâna Ta, și dulcea mângâiere.
La Tine pot mereu găsi, și pace și-alinare,
Trimite-mi harul Tău te rog, vreau viață din izvoare.
Trimite-l azi când este grea, o vreme ce-i venită,
Ce mult ar vrea Mireasa Ta, să fie rătăcită.
S-o ducă pe un drum străin, ce este spre pierzare,
Mai lasă azi din harul Tău, și din a Ta-ndurare.
Trimite-mi mila Ta de sus, în vremi de suferință,
Cu haina dragostei să-mbraci, prin har a mea ființă.
Să pot s-ajung să te-ntâlnesc, la capăt de cărare,
Care aș vrea prin harul Tău, că treacă și de vale.
Mai lasă dragostea dintâi, să ardă-n mine-ntruna,
Ea îmi va da puteri s-alerg, ca Tu să-mi dai cununa.
Doar prin fiorul Tău cel sfânt, și Harul Tău cel Mare,
Eu aș putea ca să iubesc, acum pe orișicare.
Trimite-mi Doamne doar un strop, din dragostea divină,
Prin har mereu inima mea, să fie de ea plină.
Mai lasă-l căci eu mult aș vrea, să îl mai am acum,
Căci este greu un timp venit, din urmă azi pe drum.