Am nesocotit a Ta bunătate,
Am uitat Cuvântul Tău cel sfânt,
Din lăcomie am ridicat palate,
Te-am ignorat și avem un mers păgân!

Nu-s mâini împreunate-n rugăciune,
Nici capete aplecate-n suspine
Cerând cu îndârjire vremuri bune,
Și roua dimineților senine!

Sub cupola de foc regretele-s târzii,
Ca un bumerang toate se-ntorc la noi,
Suntem ai Domnului nechibzuiți copii,
În falsitatea lumii secați și goi!

În curând vom plânge ca Fiul Isus
În Ghetsimani, grădina neuitată,
În lacrimă de sânge privind în Sus
În haina umilinței ce-i pătată!

E prea târziu și Harul se ridică,
În urmă-i colbul ce-a rămas stăpân,
O lume-n derivă trăind în frică!
În focul necredinței, harfele plâng!

Azi primește creștine, Cuvântul sfânt,
A Sa mântuire pe veci promisă!
Alege veșnicia lângă Stăpân,
Întoarce-te la Isus, Ușa deschisă!

Amin!