Am aflat de la ai Cloei, despre voi,
Cât de mult nisip cãraţi, ce mult gunoi,
Când strigaţi şi vã certaţi
Dar, având aer de "fraţi"
Şi luaţi Cina, împreunã, mai apoi!

Vã gândiţi, la modul cel mai serios:
Dacã vreţi sã fiţi de partea lui Hristos,
Smulgeţi, dar, din rãdãcini,
Grabnic, tufele de spini!
Stingeţi orice foc cu fum înecãcios!

Nu e aur, cel ce piere în vreun fel
Foc de vreascuri, când se-aprinde lângã el!
Ci-i polog de fân uscat,
Care-aprinde-ntregul sat,
Mai ales, de suflã şi vântul niţel...

Dacã cu vreun slujitor vã lãudaţi,
Nu din cer vin preferinţele-ntre fraţi!
Pavel n-a fost rãstignit,
Nici Hristosul, împãrţit.
Ca urmare, pacea, cum de n-o cãutaţi?

N-avem oare toţi temeiul doctrinar,
Cum cã suntem mântuiţi numai prin har?
Însã cel rãutãcios,
Ce se-nchinã de prisos,
Pentru sine, face harul în zadar!

Cu evreul, cautã sã fii evreu,
Nu dispreţui nici casa lui Zacheu!
Şi cel slab, neputincios,
Este frate cu Hristos
Şi, sã-l pierzi pe veci de veci, nu-i tare greu!

Vã veniţi acum în fire, fraţi iubiţi,
Şi, cu lacrimi şi cu plâns, vã pocãiţi!
Încetaţi sã judecaţi
Pe mai-slabii voştri fraţi!
Judecata-i a lui Dumnezeu, sã ştiţi!