Chiar de n-am pâine-n casă …

Chiar de n-am pâine-n casă şi nici vreo cană plină
Cu-o apă minunată, aşa precum aş vrea,
Eu ştiu că am Credinţă în Fiinţa cea Divină
Ce îmi păzeşte traiul precum doreşte Ea,

Și-mi dă oricând şi-oriunde, cumva esenţa vie
A vieţii fără moarte ce o aştept cu drag!
De n-am ce bea pe masă, nici pâine vreo felie,
Aştern acum spre Domnul, un Suflet lin pe prag,

Și Ȋl poftesc în cuget şi în cuvânt, cu sete,
Având în mine foamea cunoaşterii de-Apoi,
Știind că Dânsul astăzi îmi pune-n căi concrete
O rază de Lumină pe chinuri şi nevoi!